Aş vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine
În pribegia mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine,
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.

R: Aş vrea, Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruieşti;
Aş vrea ca'n mine tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce doreşti.

Aş vrea, Isuse scump, a Ta viaţă
Să se-oglindească pururi în a mea,
Şi să dispară negura de ceaţă
Ce-mpiedică să-Ți văd mărirea Ta.

Şi câte n-aş mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorinţele ce îmi rămân nespuse
Le împlineşte sfântul Tău Cuvânt!